Bridgerton Netflix. O bomboană de film. Șterge traume. Nu te enervează cu COVID-ul, inegalitățile, sărăcia, istoria, bullying-ul - Hotnews Mobile
1 € 1 USD 4,1120sâmbătă 17 apr 2021
PIAȚA ȘI ISTORIA

Bridgerton Netflix. O bomboană de film. Șterge traume. Nu te enervează cu COVID-ul, inegalitățile, sărăcia, istoria, bullying-ul

de Eugen Istodor Sâmbătă, 9 ianuarie 2021, 8:20
- a A+
Imagine
Londra. Piața Grosvenor. 1813. Este sezonul iepurelii. Băieți și fete își caută ursiții. Este sezonul prezentării la Palatul Regal, unde Regina alege cea “mai frumoasă fată" din lume. Sezon de baluri, de ocheade, de mondenități, de bârfe, de compromiteri și compromisuri, de oftat, de suferit. E totul o emoție și o feerie în lumea plină de titluri și bani a Londrei. Am sorbit serialul de 8 episoade în 8 ore, în 2 zile succesive. Deși l-aș fi văzut dintr-o bucată. Dar am zis hai să mă opresc o zi. Așa de tare mi-a tăiat răsuflarea.


Când stau acum să mă gândesc mai bine pot fi cinic și spune că-i “bomboana de pe coliva" telenovelelor. Dar de ce să mint? Bridgertonii mi-au tăiat răsuflarea. Un deliciu de serial.



Mi-a plăcut vocea naratorului / bărfitorului/ autorului unei fițuici de scandal. Tonul este ironic. Intervine când tensiunea e maximă. Știe tot și-ți dezvăluie un pic. Cât să te incite. Și de ce să nu-mi placă?

Mi-au plăcut cei doi protagoniști. Daphne și Simon. Inocenta și isteața. Și frumosul și experimentatul. Intrați în amor din joacă. Joaca îi seduce și astfel, în ciuda tuturor restricțiilor epocii, îi îndrăgostește și face cunoașterea reciprocă profundă. Cum să nu-ți placă?



Și de ce să nu-mi placă toate personajele? Fiecare intrigă este bine dusă la capăt, iar actorii sunt diafani, costumele sunt splendide. Repet, m-a luat apa. Serialul este plin de delicii. Iar dulcegăria soap este dozată, bine ascunsă sub jocurile și dramele eroilor. Mi-a plăcut, ce să zic. Mi-au plăcut Daphne și Simon, dar și Penelope, dar și Eloise.



Bridgerton a făcut un lucru și mai bine. Mi-a șters complet memoria. Orice legătură cu trecutul și cu înțelegerea trecutului. Serialul n-are legătură cu 1813. Nici cu condiția femeii sau bărbatului în 1813. Nici cu problema oamenilor de culoare la 1813. Nici cu regalitatea lui 1813. Decoruri, costume amintesc de istorie, de acel moment. Bridgerton este prezent. Povestește totul la timpul prezent. Rezolvă orice discrepanță socială, orice greșeală de distribuire în societate. Bridgerton impune “contractul social": toți suntem egali. Negrii, creoli, albi, frumoși, urăți, grăsuți, “trași prin inel". Nu există bully-ing. Se vorbește de masturbare, avem chiar sfaturi de educație sexuală.

Bridgerton impune un nou tip de memorie. Memo diafan. Nu, nu mintea noastră nu mai merge în urmă, în trecut. Nu este regresivă. Nu. Nu este nici a viitorului. Lume de robi și roboți. Nu e nici atât de mult a prezentului. În care sunt probleme. Să recunoaștem. Nu.

Este o minte care rezolvă ea totul cu inocentă. Inocentă, diafană.

Diafanul ăsta farmecă, îi face pe toți egali, înțelegători, dulci și dansatori. Da, se bârfește. Bârfa e motorul serialului. Dar până la urmă care-i problema? Niciuna, de fapt. Binele învinge. serialul este făcut să-ți dea fericire. Este o bomboană de serial. Orice asemănare cu trecutul, viitorul, realitatea este inutilă.



Privind însă în trecutul meu cinefil, filmele si serialele de reconstituire istorică, au făcut efortul măcar de a stabili legături trainice cu istoria. Din punctul ăsta de vedere, mă gândesc că am fost crescut tare nefericit. Sau greu de mulțumit. Cultura asta cinefilă m-a învățat că nu-i posibil orice. Nu, nu-i posibil pentru că regulile istorice nu mă lasă. Nu iau multe exemple. În serialul “The Crown" se lucrează cu istoria.



Istoria este personaj principal. Acolo se vede informarea atentă a scenariștilor și funcționează interpretarea ambiguă a faptelor. A fost sigur că s-a întâmplat aia sau ailaltă, dar întrucât n-avem destule dovezi privind rezultatele, nu știm clar cum s-au rezolvat problemele. Serialul lasă marile evenimente, notorii privind curtea Regală la nivel de dilemă, dezbatere.

"The Crown" repetă, reia acest îndemn:

“Cum crezi tu, spectatorule, că s-a rezolvat treaba asta, că doar știi cum au evoluat Regina, Prințul consort, Charles, Lady D și ceilalți. Știi? Este o poveste propagată prin știri, prin admirația/disgrația monarhiei ca instituție. serialul îți folosește nu doar empatia, ci și capul - relaționarea cu trecutul-prezentul-realitatea.
Asta face deliciul “The Crown". Istoria respiră în “The Crown". Și noi "contribuim" la ea.

De exemplu, Regina e incultă rău. Dar ce deștept e spus totul.



În Bridgerton avem un NU hotărât spus istoriei, reconstituirii istorice, contribuției noastre la ceea ce a fost. 1813 nu există. Repet, decorurile, costumele spun cevam sunt pretexte.

Serialul Bridgerton este feminist sută-n sută, ridică omul de culoare la nivel aristocratic. Îmi plac toate astea, dar n-au legătură cu 1813. Îmi place Bridgerton precum guma de mestecat, Coca-cola.

Nimic însă nu avem în serial privind istoria, codurile sociale, mentalitățile. Nimic nu-i despre inegalități, nimic, chiar, despre diversitatea lumii. Toți sunt fericiți. Bine, mi se poate spune cine învață istorie să meargă la istorii, nu la Bridgerton. Corect.

De aceea, las deschisă discuția aici. Nu trimit pe nimeni la bibliotecă, nu anulez dulcele Bridgerton. Observ însă un nou fel de a povesti. În care singura chestie care contează sunt EU, cel care vreau să fiu fericit în 2021. Cu această stare diafană. Care alungă orice bâzâit din preajma noastră.

Filmul e un balsam dulce pe vreme de COVID acru. Îți șterge cu frumosul sâcâielile bolii ăsteia.
Eu contez! și istoria? mă doare-n bască de ea! Istoria e moartă, îmi produce greață, nefericire. Nu mă lasă să mă dezvolt. Nu mă învață nimic. E treaba lui Bridgerton să reconstituie istoria? Sigur, nu. Singurul lucru pe care l-am observat, nu criticat, este noul mod de a povesti. Atât! În care Eu, spectatorul de azi sunt supremul. Istoria suck. “Romance, gossip and scandal" - asta-i tot. Asta vrea 2021, astă filmăm. Și pentru aceste valori prefacem totul în aur, în jurul nostru. Prefacem în diafan.

P.S.: DEX online DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adj. Care lasă să străbată lumina fără să se poată distinge clar contururile; străveziu. ♦ (Despre oameni) Cu pielea străvezie, delicată, fină. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane.


30283 de afisari



distorsionarea istoriei
Roman_Cetatean [utilizator], Sâmbătă, 9 ianuarie 2021, 12:50
+27/29
poate fi periculoasa, pentru ca tinerele generatii care se uita cu multa apetenta la astfel de seriale (sunt glam, usor de digerat, pline de sclipici si dulcegarii), nu mai fac si efortul de a se uita la documentare istorice bazate pe cercetare stiintifica, date factuale si vor ramane in cap cu ideea ca asa era Londra si imperiul britanic la inceput de sec 19, ceea ce e o aberatie si e o ofensa grava la adresa tuturor care au trait atunci si au suferit de multe multe privatiuni (inclusiv negrii!!!)
. Intr-o vreme cand sclavia negrilor era intensa, mureau si se chinuiau cu milioanele pe plantatii, in intreaga lume (chiar daca oficial britanicii abolisera sclavia lor, altii o practicau de zor) sa vii si sa mistifici in asa hal realitatea istorica cruda, e similar negarii Holocaustului, ar trebui pedepsit de lege.

E foarte departe de fapt de "corectitudinea politica".
Introducerea de actori de culoare in locul albilor in filme va crea idei false, mistifica adevarurile si istoria si jigneste memoria celor care au suferit atunci, repet, inclusiv negrii.

Deci, daca as fi de culoare, m-as revolta sa vad o asemenea fantezie-as cere ca Netflix sa specifice la fiecare episod f clar ca e o fantezie si e f.f.f. departe de realitatea istorica.

Altfel, la inceput de sex XIX-epoca pre-victoriana, Londra era extrem de mizera (f f f departe de glam-ul din serial), oamenii in general prost hraniti (inclusiv nobilii), urati, cu pb de igiena, foarte rasista, cu majoritatea populatiei needucata.

PS: ca sa echilibrez un pic tonul, tot pe Netflix gasiti niste seriale-documentare/film fascinante-Imperiul Roman si Imperiul Otoman. Astea da, prezinta realitati istorice prezentate cat mai corect cu putinta. Poate si Marco Polo (desi e clar o fictiune), prezinta totusi multe aspecte necunoscute publicului larg din istoria Imperiului Mongol.
e vorba ca e un serial f slab
clam51 [anonim], Sâmbătă, 9 ianuarie 2021, 17:54
+14/22
nu istoria paralela ar fi problema, ci scenariul groaznic de insipid. nu are nici macar umor, e zero barat, ceea ce pt categoria lui e chiar grav. ca daca nu are nici asta, atunci ce mai ramane? ca lecturile acelea cu duci si conti care frang domnitele de mijloc - lecturi si filme la care ofteaza coafezele, croitoresele si domnul istodor.
inca 45 de comentarii comenteaza