Rusinea la copii. De unde le vine rusinea si cum ii putem ajuta sa tina capul sus - Hotnews Mobile
1 € 1 USD 4,4671luni 06 apr 2020
Strategii de parenting

Rusinea la copii. De unde le vine rusinea si cum ii putem ajuta sa tina capul sus

de A.V. Miercuri, 4 martie 2020, 13:21
- a A+
Imagine

"Sa-ti fie rusine!" ii spune parintele copilului care a desenat pe peretii camerei sale, fetitei care si-a luat inapoi ursuletul din mainile fratelui mai mic, baiatului care a venit de la joaca plin de noroi. Rusinarea copiilor a devenit aproape un gest reflex, o replica mereu la indemana adultului care vrea sa intrerupa un anumit comportament nedorit al celui mic. Dar haideti sa ne oprim o clipa si sa reflectam asupra efectelor pe termen lung pe care le poate avea inducerea acestui sentiment.



Psihologii si specialistii in neurostiinte ne spun ca sentimentul de rusine scade increderea in sine, produce convingeri negative despre propria persoana, reduce creativitatea si creste raspunsul la stres – consecinte pe care niciun parinte iubitor nu le doreste atunci cand incearca sa corecteze comportamentul copilului sau. Iar Betsy de Thierry ne va ajuta, prin intermediul acestei carti scrise cu empatie si caldura, sa intelegem de unde provine rusinea, care este impactul ei asupra fiintei umane si ce putem face pentru a o preveni si pentru a o vindeca.

Betsy de Thierry este psihoterapeut, speaker si formator. Lucreaza cu copii si cu familiile acestora pentru a-i ajuta sa depaseasca momentele dificile si sa-si recapete echilibrul. A infiintat, in Marea Britanie, Centrul pentru recuperare in urma traumei.



21487 de afisari


Sigmund Freud -
unins [utilizator], Miercuri, 4 martie 2020, 16:20
+9/19
- "Primul simptom al prostiei este lipsa totală a ruşinii."
atentie cum va comportati cu copiii
mihai123456 [utilizator], Miercuri, 4 martie 2020, 23:19
+8/18
Imi amintesc si acum cum mama imi spunea in mod repetat ca am facut-o de rusine la sedinta cu parintii, ca i-a crapat obrazul de rusine, daca nu mi-e rusine de "prostii aia jumatate cat mine" cand ma ridica in picioare la scoala si nu stiu sa raspund...etc. Devenise o obisnuinta.
Asta m-a urmarit o vreme in adolescenta, facandu-ma sa ma indoiesc de capacitatile mele, sa ezit, sa fiu retras.
Sunt adult si am depasit aceste probleme, am o tona de incredere in mine. Totusi in subconstient au ramas mici urme. Sunt mai retras/retinut in relatiile cu ceilalti.
Atentie cum va comportati cu copiii. Nu va revarsati isteria, frustrarile si nervii asupra lor.
inca 21 de comentarii comenteaza
Cookie Settings