Medicii care fac voluntariat. Trei povești care ne arată că România se poate face bine - Hotnews Mobile
1 € 4,7786 1 USD 4,2931sâmbătă 14 dec 2019

Medicii care fac voluntariat. Trei povești care ne arată că România se poate face bine

de Cristina Foarfă Luni, 2 decembrie 2019, 13:39
- a A+
Imagine
​Dacă vă imaginați că România nu mai are nicio șansă, că "sistemul" e complet defect, iar specialiștii noștri nu se gândesc decât cum să plece mai repede din această țară, Hotnews vă prezintă trei povești de medici care v-ar putea schimba părerea.



Pentru medicii români care fac voluntariat, implicarea înseamnă empatie, învățare și contactul cu o lume unde, de cele mai multe ori, accesul la servicii medicale este restrâns. Într-o țară unde sărăcia și izolarea nu sunt excepții ci, din păcate, normă în multe zone, unde serviciile medicale ale statului nu reușesc să acopere nevoile reale ale pacienților, sunt medici care, pe timpul și resursele lor, vor să ajute oamenii și se implică în proiecte de voluntariat.

Acolo unde statul nu face față, intervin medicii și ONG-urile care împlinesc, atât cât se poate, un drept fundamental: acela la sănătate. Sunt oameni care au înțeles că transformarea vine de la fiecare dintre noi și că nu trebuie să așteptăm mereu ca sistemul să se schimbe de la sine.

Mihai Ranete, inițiator Caravana cu Medici: “Activitatea de voluntariat m-a format ca medic"



Medicul Mihai Ranete, Caravana cu medici

Mihai Ranete este medic specialist radiolog la Institutul Clinic Fundeni. A inițiat și conduce Caravana cu Medici , un proiect prin care oamenii din mediul rural au acces la servicii medicale. Mai exact, echipe de medici pleacă în caravană în zone izolate, unde consultă pacienții, pun diagnostice, recomandă tratamente sau trimit oamenii spre investigații suplimentare. Caravana are și un important rol de educație și de detectare a problemelor.

Totul a pornit când era student la Medicină. Nu făcuse niciodată voluntariat. O colegă l-a invitat într-un soi de caravană și s-au deplasat într-o comunitate de lângă Deltă, unde a stat câteva zile. Atunci a înțeles ce înseamnă voluntariatul și ce nevoie uriașă este de servicii medicale în comunitățile rurale. De acolo a pornit totul.

Imediat ce a devenit medic a luat decizia, împreună cu mai mulți colegi, să facă un proiect. Așa a luat naștere, în 2014, Caravana cu Medici. A pornit de la cinci oameni și a ajuns, în prezent, la trei filiale - București, Iași și Cluj, la 25-30 de persoane care se implică constant în caravană, la peste 300 de voluntari și la peste 7000 de beneficiari direcți.

Tot ce înseamnă acțiuni medicale în caravană este pe bază de voluntariat. Angajați sunt doar trei oameni, care se ocupă de partea administrativă.

“Facem caravana și pentru a demonstra că lucrurile pot și trebuie să fie scalate la nivel național. Pentru mediul rural, soluția mobilă este momentan singura șansă de a acorda servicii de medicină adecvate.", explică el. Și e mai mult decât atât - e nevoie de schimbarea unor legi, dar și a unor mentalități, pentru ca toată lumea să aibă, în mod real, acces la servicii medicale.

Ce face Caravana cu Medici?

Sunt trei tipuri de evenimente. Prima caravană este centrată pe patologia cardio-vasculară. Aici merg medici cardiologi, interniști, gastroenterologi, imagiști. Este un tip de caravană mai complexă. Prima oară se deplasează un laborator mobil unde se recoltează probe de sânge într-un pachet complex. Pentru mulți dintre beneficiari, costul unui astfel de pachet ar reprezenta peste jumătate din pensie. Așa, îl fac gratuit. Cu rezultatele de la analize, se deplasează apoi echipa de medici care consultă oamenii.

Al doilea tip de caravană e centrată pe pediatrie. Sunt atât medici pediatri, cât și stomatologi, care consultă și realizează proceduri.

Cea de-a treia este caravana centrată pe sănătatea femeii, care se axează pe patologia sânului și pe cea ginecologică. Se efectuează ecografii de sân și se face examenul Papanicolau.

Cum aleg locurile? Trebuie să fie cât mai izolate și să fie la o distanță cât mai mare de un spital sau un centru de permanență. Sunt solicitați de medici de familie, cel care cunoaște cel mai bine problemele locale.

“Tot ce descoperim noi rămâne, până la urmă, în responsabilitatea lui", explică Mihai. Pentru mulți dintre beneficiari, este pentru prima oară când ajung la un astfel de control. Oamenii nu înțeleg la început cum o echipă mare de medici se deplasează chiar la ei în sat. Se bucură. Oamenii au nevoie să le întindă cineva o mână de ajutor.

“Vorbim de zone unde gradul de educație medicală este scăzut. Nu există o mentalitate a prevenției și e nevoie de o punte către ei".

Au fost situații în care oamenii au fost reticenți. Este nevoie de susținerea autorităților și a oamenilor cheie din comunitate, cum ar fi medicii de familie. S-a întâmplat și să se lovească de primari sau ca autoritățile locale să se folosească de prezența medicilor acolo în scopuri de imagine. Îl impresionează lipsa de educație medicală. Îl impresionează când vede că 90% dintre femeile dintr-un sat nu au făcut vreodată ecografie de sân. Îl impresionează părinții cu copii care au grad de rahitism, răni sau probleme ce ar necesita intervenție chirurgicală, și nu își dau seama că ar trebui să acceseze un serviciu medical. Îl sperie aceste lucruri.



Mihai și colegii săi au găsit urgențe majore la oameni care nu înțelegeau că au o problemă. Au fost neoplazii extinse găsite. Pe toți i-au direcționat către spitale din zonă.

“Activitatea de voluntariat m-a format ca medic. Pentru un medic e esențial să fii uman, să dezvolți o relație cu pacientul într-un mod organic. Asta am înțeles în caravană. Am învățat de la oameni, din simplitatea lor. Mi-au spus să zâmbesc mai mult. E un lucru mic, dar pentru ei e important. În oraș, în vâltoare, tensionați și grăbiți, uităm de toate lucrurile astea. Am conștientizat că medicul e o parte importantă în societate, că e nevoie de noi, că doar luptând noi putem schimba ceva. Beneficiarii caravanei sunt, într-o mare măsură, și medicii care participă. Îți schimbă mentalitatea, îți dorești să te implici, să îmbunătățești lucrurile. E o resuscitare a sistemului din interior."

Problema cea mai mare este să găsească specialiști. Sunt voluntari studenți, rezidenți și medici specialiști. Medicii specialiști sunt mai greu de găsit, ei au o responsabilitate mult mai mare în locul unde lucrează și timpul lor devine limitat.

“Merită. Ar trebui ca toți dintre noi să aloce o parte din timp pentru a se implica. Ține doar de noi să schimbăm comunitatea din care facem parte", spune el.

România pe care Mihai o vede în mediul rural, în caravane, e frumoasă, cu oameni onești, respectuoși.

“În mediul rural, ești față în față cu pacientul. Acolo te apropii cel mai mult de el. Așa înveți empatia. Înveți să dezvolți relația medic-pacient, care de multe ori se pierde în spitalele mari. Generația mea, în general, a uitat să fie empatică, să ajute. E mai mult stimulată de a performa, de a confirma. Uităm că suntem parte dintr-o societate, o comunitate și că, făcând lucrurile împreună, pe viitor ne va fi mai bine."

Ana Maria Marcu - medic voluntar MagiCamp: “Sunt dependentă de voluntariat"




Ana Maria Marcu, MagiCamp


Ana Maria Marcu este medic pediatru oncolog, la Spitalul Fundeni. Lucrul cu copiii bolnavi de cancer nu este ușor. La MagiCamp, face voluntariat de cinci ani, de când era în anul al doilea de rezidențiat. În fiecare vară, Magic Camp organizează tabere pentru micuții bolnavi de cancer sau care se confruntă cu alte patologii grave. Pentru copii, acolo, e nevoie de medici permanent care să-i supravegheze.

Când Ana Maria a început să facă voluntariat la Magic, tabăra era la început, avea abia un an. Cineva de la MagiCamp a trecut pe la Fundeni să întrebe de pacienți. Voia să facă o tabără pentru copii cu talasemie. Ar fi avut nevoie și de medic. S-a dus, pur și simplu. Nu s-a gândit mult înainte să ia decizia. Ana Maria mai fusese în tabere pentru copii și participase la acțiuni de voluntariat, de exemplu la cele făcute de Ray of Hope.

Știa procedurile. Medical, nu a fost greu la Magic, se ocupa de copii ca și în spital. La copii, se vede diferența din momentul când ajung în tabără, nu știu ce se va întâmpla, și la final, când sunt bucuroși, fericiți, se împrieteniseră cu toată lumea. De atunci, merge în fiecare an. Și nu e vorba doar de tabere.

“Îi ajut cu orice pot", spune ea despre MagiCamp. Nu știe ce a făcut-o să se îndrepte spre voluntariat. Abia venită la facultate, nu cunoștea multă lume. Voia să se implice. Face voluntariat din anul 2 de facultate. A început cu Societatea Studenților în Medicină din București, care se ocupa atunci cu diverse proiecte de informare, donare de sânge, proiecte de educație medicală. Apoi, a făcut parte din “Împreună pentru sănătatea rurală". Chiar a fost colegă cu Mihai Ranete de serie.

Erau mai mulți care vorbeau atunci despre a duce proiectul la nivel național, tineri studenți care se gândeau cum pot contribui la un bine colectiv. A organizat și ea câteva ediții de “împreună pentru sănătatea rurală" și a participat în multe.

“Avem multe lucruri la îndemână cu care îi putem ajuta pe cei din jur. Măcar și cu campanii informative. Simplul fapt că mergi într-o școală și vorbești cu copiii despre anumite boli, donare de sânge sau igienă, prim ajutor, este important", spune ea. O parte substanțială ține de educația medicală.

“E ca un bulgăre de zăpadă. Mai ales în societatea de azi, unde e multă informație și nu întotdeauna de cea mai bună calitate, e important să transmiți lucrurile corecte. Tu înveți ceva pe cineva, el transmite mai departe. Învață să aibă grijă de el și de cei dragi", completează ea. Mulțumire sufletească apărea atunci când vedea că cei din jurul ei chiar conștientizează lucruri, că pot avea grijă de ei și de cei din jurul lor. Când mergea în caravane, era bucuroasă că poate să ajute oameni care nu au fost niciodată la medic.



Voluntariatul a ajutat-o să-și aleagă specializarea. Pediatria. Când era în caravane, a început să consulte mai mult copii, deși nu se gândise vreodată să fie medic pediatru. Tot acolo, a cunoscut o rezidentă în pediatrie, într-un an mai mare, care a impresionat-o prin modul în care lucra cu micii pacienți. S-au împrietenit. De la o caravană la alta, ea îi tot spunea că i s-ar potrivi foarte bine pediatria.

“Făceam ce făceam și ajungeam tot la pediatrie". Hotărârea a luat-o după o caravană în Delta Dunării unde a consultat numai copii. Acolo, rezidenta a lăsat-o să consulte singură, în camera de lângă, oferindu-i încrederea sa, dar și sprijinul în caz că nu ar fi știut ceva. “E solicitant și emoțional și fizic să lucrezi cu copii".

Lucrând cu copiii oncologici, e greu prin boala în sine. Pacientul pediatric e diferit de pacienții adulți. Ei trec foarte ușor pestre dureri, peste boală, au altă atitudine, alt tonus. Oricât l-ar durea ceva, tot găsește puterea să râdă, să se joace. În oncologie, fiind internați pentru mult timp, ai un alt fel de relație cu pacientul și cu familia. “E ca și cum te întorci acasă".

O impresionează foarte tare sărăcia. Ana Maria povestește de un băiețel care venise la MagiCamp în tabără doar cu unu-două schimburi la el. Atât avusese bunica să îi dea de îmbrăcat. Acolo, voluntarii i-au mai dăruit niște hăinuțe. Copilul era teribil de fericit și de uimit: sunt ale mele, chiar le pot lua acasă?

“Când vezi cum se bucură un copil că a primit două tricouri, îți conștientizezi altfel prioritățile. Noi nu ne dăm seama cât de norocoși suntem că avem ce avem. Cea mai importantă bogăție e că suntem sănătoși, dar și că avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca", spune ea. Foarte mulți dintre copii din tabere proveneau din familii cu multe lipsuri, îngrijiți de bunici sau alte rude. Pentru unii dintre ei, era prima tabără.

“E important să ieși din bula ta și să vezi că există rele mai mari decât că nu îți poți lua niște pantofi noi. E nevoie de lucruri care să ne deschidă ochii și să vedem cât suntem de norocoși", mai spune Ana Maria. Făcând voluntariat ca medic, ajungi să vezi realitatea, crede ea.

“Voluntariatul e o formă de conștientizare a unor realități, mai ales pentru medici. Deschizi ochii. Cumva se văd lucrurile dintr-un spital bucureștean, altfel în unul de provincie și cu totul altfel în mediul rural", concluzionează Ana Maria Marcu.

Asma Năstase Battah - medic stomatolog voluntar la Zâna Merciluță: “Ca medic, am jurat să ajut oamenii"



Medicul Asma Năstase Battah, Zâna Merciluță

Asma Năstase Battah face voluntariat din 2016, când era în concediu de creștere a copilului. A văzut un anunț pe Facebook prin care se căuta un medic stomatolog care să plece într-o deplasare. Era prima deplasare de acest fel a Zânei Merciluță în țară. Pentru Asma, voluntariatul a fost o chemare. A văzut anunțul, s-a urcat în tren și de atunci participă constant la proiectele Zâna Merciluță.

Zâna Merciluță oferă gratuit prevenție și tratament stomatologic copiilor care nu au acces la servicii medicale. Fac caravane prin țară, consultând și tratând copiii din comunități izolate, acolo unde nu există un cabinet stomatologic.

La început, în 2016, nici nu aveau mașină - cabinetul stomatologic mobil cu care se deplasează acum, ci doar o valiză cu instrumentar. Lucrau pe scaunele unei școli, își amintește Asma. Problema sănătății dentare în mediul rural este una mare. Sănătatea dinților nu este percepută ca fiind importantă. Oamenii nu știu că se poate asocia cu alte probleme, cardiace, de nutriție, neurologice.

“Sunt atâtea probleme asociate cu dinții pe care le putem preveni. Nu trebuie să ajungem la carii atât de mari, care pun în pericol sănătatea copilului, sănătatea dinților permanenți", spune ea.

În caravane, găsește mulți copii care nu s-au spălat niciodată pe dinți, mai ales cei din familii nevoiașe, simple, din sat, care nu au deprinderi sănătoase. Cabinete stomatologice nu sunt în majoritatea zonelor rurale. Acum, pleacă cu un cabinet stomatologic complet dotat, de la scaun la instrumentar, în care pot face toate procedurile de care e nevoie. Sunt doi-trei medici într-o deplasare, care fac prin rotație - unii la periaj, alții la tratamente.

Într-o caravană de patru zile, văd și 200 de copii. Mai ales vara, Asma pleacă în fiecare lună câteva zile. Aleg o zonă, cât mai îndepărtată de un cabinet stomatologic, și acolo merg în două-trei sate. Colaborează cu școlile și cu autoritățile locale. De obicei, autoritățile locale sunt deschise. Se întâmplă însă și să se lovească de dificultăți.

De două ori li s-a întâmplat ca autoritățile să nu anunțe în sat și să se trezească fără nici un copil. Au adunat ei din sat, au mers din casă în casă și le-au explicat părinților despre ce e vorba. Le rezolvă problemele într-o singură ședință. E greu să te întorci în același loc, mai ales când vrei să acoperi o zonă cât mai mare din țară.

Când problemele sunt prea complicate să fie rezolvate într-o singură ședință, îi explică părintelui să meargă la un cabinet din zonă care lucrează cu casa de asigurări. În plus, le printează recomandări și sfaturi de urmat pe termen lung. E greu pentru copilași. Părinții lor au crescut la fel și acum, la 40 de ani, nu mai au dinți în gură.



Copiii sunt foarte curioși și cuminți. Asma le povestește, pe înțelesul lor, de ce sunt importanți dințișorii - la mâncat, la zâmbit și le arată ce ar însemna o viață cu dinții stricați. Deja încep să se gândească: poate chiar ar trebui să mă spăl de două ori pe zi. Cum îi învață pe copii să se spele corect pe dinți? Prin exemple și joacă. De pildă, asociază periajul cu pieptănatul. Când îți perii părul, nu faci mișcări dreapta-stânga sau sus-jos, ci doar de la rădăcină către vârf. Când mături, împingi praful, îl aduni într-un colț și îl strângi.

La fel și dințișorii, nu îi frecăm stânga dreapta sus-jos, jos-sus. Astfel, copilașii învață să se spele corect pe dinți. Le explică mereu cu o poveste în spate. Le lasă lor controlul. Dacă îi deranjează ceva pe copii, ridică mânuța.Folosește și sigilările colorate, ca o joacă pentru cei mici. O impresionează copiii abandonați de părinți, în grija bunicilor sau a altor rude. Copiii suferă și își spun de multe ori povestea medicilor din caravană. Copiii sunt foarte sinceri, spune cu drag Asma. Sunt ca un burete, absorb orice informație, mai ales când folosește povești sau exemple din realitate.

“Încerc să fiu și eu la fel de onestă și caldă cu oamenii, așa cum am învățat de la copii". Nu îi păcălește pe copii niciodată, le câștigă încrederea prin onestitate. A învățat multe din viața la țară. Copiii sunt mai deschiși, mai calzi, mai afectuoși. Experiența de voluntariat cu copii a făcut-o ca, și la cabinet, să se specializeze pe lucrul cu cei mici, deși până atunci tratase și adulți. A fost și o transformare profesională și acum e managerul unei clinici de ortodonție pediatrică.

E stomatolog din 2013, când a terminat facultatea, la București. E născută în România, din tată sirian și mamă româncă. “Ca medici, am jurat să ajutăm oameni. Dacă poți să ajuți pe cineva, fără să ai o recompensă financiară, ajută-l" e crezul ei.


4574 de afisari


Presa din România
Bogdan_P [utilizator], Luni, 2 decembrie 2019, 23:49
+2/2
"Dacă vă imaginați că România nu mai are nicio șansă, că „sistemul” e complet defect, iar specialiștii noștri nu se gândesc decât cum să plece mai repede din această țară"

Eu nu cred asta, dar cred că mulţi români cred asta din cauza modului cum unii aleg să facă jurnalism în această ţară. De fapt, chiar modul de formulare de mai sus sugerează că acesta este adevărul, că aceasta este situaţia aşa cum se prezintă.
comenteaza
Cookie Settings