1 € 4,6614 1 USD 3,7984duminică 21 ian 2018
Versiune
Mobile

Senatorul Vlad Alexandrescu, dupa vizita intr-un centru de plasament pentru copii: Povestile lor sunt terifiante.Desi cazurile sunt diferite, vocea lor este aceeasi: Este o puscarie de copii!, Ajutati-ne!, Faceti ceva!

de G.S. Sâmbătă, 13 ianuarie 2018, 9:04
- a A+
Imagine
Senatorul USR Vlad Alexandrescu spune ca a vizitat Centrul de Primire in Regim de Urgenta "Ciresarii I" din Sectorul 2, adaugand ca a avut multe momente in care s-a simtit "intr-un univers concentrationar". Senatorul deplange conditiile in care traiesc copii, "iar despre incaperea pe care ei o numesc 'izolator', nici nu vreau sa va vorbesc. A tine un copil acolo cred ca echivaleaza cu incalcarea Conventiei ONU impotriva torturii". De precizat ca, potrivit intelegerii Romaniei cu Comisia Europeana, exista un program de inchidere a tuturor acestor centre pana in 2020.



"Faptul ca majoritatea covarsitoare abia astepta sa implineasca varsta de 18 ani ca sa iasa de acolo spune totul. Multi dintre ei si-au pierdut increderea in angajatii pe care ii vad zilnic. Povestile lor sunt terifiante. Desi cazurile sunt diferite, de la internari de luni de zile la Spitalul de Psihiatrie Voila, pana la fuga din centru, vocea lor este aceeasi: 'Este o puscarie de copii!', 'Ajutati-ne!', 'Faceti ceva!'", afirma Alexandrescu. 

Postarea lui Vlad Alexandrescu:

"Astazi am facut o vizita la Centrul de Primire in Regim de Urgenta 'Ciresarii I' din Sectorul 2 (nu la 'Ciresarii II' din Sectorul 5) si, desi eram la mai putin de 10 minute de mers pe jos de Piata Universitatii, am avut multe momente in care m-am simtit intr-un univers concentrationar.

Si in acest centru, ca si in altele de altfel, gardul inalt de peste 3 metri si gratiile de la ferestrele copiilor m-au facut sa ma simt ca intr-un penitenciar, iar odata intrat inauntru m-a mirat mirosul puternic de mancare raspandit in toate incaperile de la parter, desi era 10 dimineata, iar centrul ar fi trebuit sa fie aerisit.

Dupa o discutie cu sefa de centru, am mers sa vad cu ochii mei cum traiesc acesti copii care au suferit enorm pana in prezent si au nevoie de afectiunea si rabdarea noastra, a tuturor. Am vazut camere in care erau 8-10 paturi suprapuse, o sala de mese la subsol in care cei 29 copii nu pot sa manance niciodata impreuna deoarece nu este spatiu suficient, iar despre incaperea pe care ei o numesc 'izolator', nici nu vreau sa va vorbesc. A tine un copil acolo cred ca echivaleaza cu incalcarea Conventiei ONU impotriva torturii.

Am fost socat de faptul ca in centru, din cele cinci dusuri pentru toata comunitatea de baieti si de fete, unul singur este functional, al carui furtun sta sa cada. Va puteti imagina cum fac zilnic 29 de copii dus avand o singura cabina? Am fost uluit cand am aflat asta, dar conducerea, cumva, arunca vina tot asupra copiilor care strica tot ce le cade in mana.

Cladire declarata monument istoric si renovata sumar acum cativa ani, casa are nevoie de investitii masive pentru a putea fi un centru primitor, functional, in care copiii sa locuiasca si sa invete intr-un mediu acceptabil. Asa cum este acum, sincer, eu as inchide-o.

Apoi am urcat la etaj si am stat de vorba cu majoritatea copiilor de la 'Ciresarii I'.

In primul rand, mancarea mi s-a parut de proasta calitate si nu indeajuns de diversificata, meniul mergand pe formule comode, gen orez cu spanac, piure de cartofi din fulgi si alte preparate nu foarte atractive. Lipseste la micul dejun o cana de lapte, desi este stiut ca laptele este de neinlocuit in alimentatia unui copil si a unui adolescent.

Lipsa unor activitati vocationale, care i-ar putea ajuta sa dea o expresie trairii lor, sau a celor recreative mi se pare ca a lasat o amprenta puternica asupra lor.

Copiii nu au apoi parte de psihoterapie, desi toti au trecut prin situatii critice pana in prezent si trec in continuare in fiecare moment al existentei lor. Fara acest tip de ajutor absolut firesc si necesar in cazul lor, ei sunt condamnati la un viitor care reia periodic traumele din copilarie.

Din pacate, majoritatea copiilor nu au parte de suport educational si au dificultati la scoala. Cei de la DGASPC Sector 2 reclama faptul ca nu au personal si din cauza asta nu pot lucra optim cu toti copiii, ceea ce e adevarat, dar ar trebui sa poata externaliza unele servicii, pentru ca interesul copilului ar trebui sa primeze de fiecare data.

Din discutiile cu copiii din centru, am aflat ca unii dintre ei n-au fost lasati sa participe la competitii sportive pe plan european sau chiar li s-a refuzat accesul la un medic stomatolog, desi e dreptul lor. Mi-au marturisit chiar ca au fost loviti in trecut de unele persoane asociate centrului pentru ca nu erau cuminti sau ca au fost indopati cu pastile ce ii transformau in legume.

Am aflat in centru ca unii dintre copiii de acolo fusesera de curand adusi de la Fundatia Macrina, fundatie care le oferea conditii si asistenta mult mai buna. A fost inchisa, din pacate, din pricina unor elemente care impiedicau obtinerea avizului ISU. Pentru cei mai multi dintre ei mutarea de acolo a fost o adevarata drama, un al doilea abandon. Cativa s-au resemnat, ceilalti spera ca lucrurile se vor schimba candva in bine pentru ei.

Iar faptul ca majoritatea covarsitoare abia astepta sa implineasca varsta de 18 ani ca sa iasa de acolo spune totul. Multi dintre ei si-au pierdut increderea in angajatii pe care ii vad zilnic. Povestile lor sunt terifiante. Desi cazurile sunt diferite, de la internari de luni de zile la Spitalul de Psihiatrie Voila, pana la fuga din centru, vocea lor este aceeasi:

'Este o puscarie de copii!'
'Ajutati-ne!'
'Faceti ceva!'

Si chiar asta intentionez sa fac. Sistemul acesta de "protectie" a copiilor a fost neglijat pentru prea mult timp. Voi face tot ce e posibil pentru a schimba unele dintre aceste lucruri si a supraveghea daca se vor aplica masurile luate.

Intr-adevar, auzisem despre cum stau lucrurile in aceste centre si ma informasem din timp de aceste probleme, dar e complet diferit cand ajungi sa vezi cu ochii tai.

Va rog, de asemenea, daca aveti informatii ce ne-ar putea fi de folos in acest demers sa imi trimiteti un mesaj, public sau privat. Caci, pentru a putea schimba acest sistem ce ar trebui sa salveze si sa creasca niste copii defavorizati, trebuie sa cunoastem mai intai pe deplin modul in care functioneaza."

Senatorul USR nu a fost lasat miercuri sa intre in Centrul de plasament "Ciresarii II"   din sectorul 5, pentru ca nu ar fi avut acordul primarului. Tot la inceputul acestui an, el a facut vizite facute la doua centre de plasament din Bucuresti si Ilfov.  "Am vorbit cu angajatii, cu educatorii, cu reprezentanti ai Directiei de protectie a copilului, dar am reusit mai ales sa vorbesc singur cu copiii. Pana ce am fost escortat afara de bodyguarzi.
1738 de afisari


Modul in care functioneaza????
nlln [utilizator], Sâmbătă, 13 ianuarie 2018, 9:39
+8/8
NU functioneaza.

Intrebati copiii care sunt acolo.
Ei stiu cel mai bine.
Afara cu toti angajatii care in loc sa isi faca treaba stau si asteapta sa treaca ziua.

Nu merg dusurile.Era asa greu sa le repare? Nu au dus acasa? Nu sunt bani, vor raspunde.
Cat poate costa?

Cat costa sa aerisesti o camera? Nimic.Doar sa ai bun simt si putina vointa sa deschizi un geam.

Pacat.Si sa ne fie rusine ca prin tacerea nostra acceptam sa se perpetueze un asemenea sistem cu consecinte extrem de grave asupra unor copii.

Ca tot am adus vorba de tacere!
Ma preocupa un alt subiect.

In preajma abia trecutului Craciun am ascultat foarte multe povesti de viata foarte triste ale foarte multor copii.
Niste copii absolut nevinovati ajunsi in viata unor adulti si confruntandu-se cu problemele adultilor in viata carora au ajuns.

Au nevoie de ajutor si bineinteles au nevoie de un sistem care sa ii ajute permanent si nu numai de Craciun.

Cat de normal este sa publici o imagine cu acel copil?
Cat de normal este ca el sa poata fi exact identificat in colectivitatea in care traieste?
Nu este si o alta modalitate de a transmite acest mesaj?Uita-te in jurul tau sunt o groaza de oameni..copii... care au nevoie de ajutorul tau.

Un post de televiziune citeste povesti copiilor aflati pe patul de spital.

Fundalul muzical m-a iritat.Ei au ascultat inainte de inregistrare?
Nu eram la inmormantare.Destul ca erau bolnavi.
Au dorit sa mareasca impactul emotional?

Au dorit sa citeasca o poveste unui copil aflat pe patul de spital pornind de la o alta poveste a unei infirmiere.
O apreciez mai mult pe cea de a doua.Nu a facut-o constient.
Nu apreciez postul TV care se pare ca a transformat momentul in ..reclama.

Te intereseaza problema? Te-ai hotarat sa ajuti cu ceva?
Esti ditamai postul de televiziune.
Angazeaja un specialist care sa citeasca pentru toti copiii la o anumita ora, nu mai pune aceea muzica de inmormantare ca fundal, realizeaza un moment de bucurie .
Bravo, domnule senator!
ouyang [utilizator], Sâmbătă, 13 ianuarie 2018, 11:47
+8/8
Nu credeam să am motive să felicit fără rezerve un politician. Iată, asta este o luptă ce trebuie dusă, dacă vrem să schimbăm ceva în România.
inca 1 comentariu comenteaza