1 € 4,6327 1 USD 3,9431joi 14 dec 2017
Versiune
Mobile

Cum a ajuns 1 decembrie 1918 sa fie Zi Nationala? - Pentru Haute Culture raspunde istoricul Serban Pavelescu

de Serban Pavelescu Vineri, 1 decembrie 2017, 12:08
- a A+
Imagine
De ce 1 decembrie 1918 semnifica unirea, crearea Romaniei Mari, a statului national unitar roman? Raspunsul la aceasta intrebare vine de la Serban Pavelescu, istoric. 1 decembrie 1918 - cunoastem prea bine faptele si implicatiile acestui moment istoric. Cunoastem si desfasurarea evenimentelor de acum aproape 100 de ani. Ne propunem, de aceea, in cele ce urmeaza sa incercam sa intelegem altfel aceasta data istorica. Deci, de ce 1 decembrie 1918 semnifica unirea, crearea Romaniei Mari, a statului national unitar roman? 



Raspunsul istoricului Serban Pavelescu se dezvolta pe cronologia propagandei nationale si pe cateva principii logice. Noi percepem Unirea=Alba Iulia, 1918. Stim oare ca decembrie 1918 a avut concurenti seriosi in ceea ce priveste Ziua Nationala? 10 Mai, 24 ianuarie, 23 August. Constructul identitar 1918 a fost reabilitat in vremea comunismului si "transmis" astazi cu tot cu imperative: se canta anumite cantece, se spun anumite adevaruri. Ziua Nationala serbata la 1 Decembrie, incepand cu 1991, devine alegerea politica si identitara perfecta, care isi subsumeaza "concurentii". Ziua Nationala este ceea vrem noi sa vedem in 1 decembrie 1918. 

1. Atunci cand sarbatorim 1 decembrie, atunci cand invocam aceasta data in contextul unei discutii, fie ea politica ori istorica, prima asociere care ne vine in minte este aceea cu Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Din toate colturile spatiului public suntem bombardati cu informatii si judecati de valoare ce descriu, analizeaza, propun si impun aceasta imagine si o perpetueaza in imaginarul nostru astfel incat ea a ajuns sa simbolizeze Unirea, implinirea idealului unitatii nationale. E deja un canon, iar variatiile de la tema sunt minimale.  

2. Cum s-a ajuns de la o pluralitate de date aniversare, fiecare cu semnificatia sa bine stabilita si incetatenita in constiinta nationala, la o singura data? Sa nu uitam: calitatea de data nationala a fost atribuita zilei de 1 decembrie abia acum un sfert de veac prin constitutia statului roman din 1991. Inainte de aceasta, Romania a avut mai multe sarbatori nationale. Putem discuta indelung asupra datelor si semnificatiei acestora, a cunoasterii/recunoasterii lor in randul cetatenilor romani. In functie de varsta, de cultura si optiune politica, 10 mai ori 23 august pot fi, ori nu, recunoscute ca legitime, dar ecourile acestor foste locuri ale memoriei vor fi mereu aduse in discutie. Mereu ziua de 1 decembrie a avut concurente. Avem aici in vedere 24 ianuarie 1859 (ziua "unirii celei mici" a principatelor romane), 27martie/9 aprilie 1918 (ziua unirii Basarabiei cu Romania), 15/28 noiembrie 1918 (ziua unirii Bucovinei cu Romania). Lor li se adaugau zile cu semnificatii politice legate la extrem de regimul politic din Romania (10 mai 1866 ori 23 august 1944) ori punctand elemente cheie ale devenirii statului national unitar roman modern (9 mai 1877, ziua proclamarii independentei de stat a Romaniei). 

3. Procesul de edificare si investire cu semnificatiile si conotatiile sale actuale simbolice, politice si culturale al zilei de 1 decembrie 1918 a fost si este un proces exemplar
pentru ceea ce numim: constructia identitara si necesitatea stabilirii de locuri ale memoriei unei natiuni. In 1991 am preluat, practic, cel mai bine-constituit eveniment in imaginarul colectiv. Fauritorii Romaniei Mari au inteles sa isi asume pana la capat procesul de constructie national-identitara si administrativ-statala a statului national unitar roman. Documentele de arhiva aflate la dispozitia publicului larg, fie ele edite ori inedite, presa, carti si manuale scolare, lucrari de specialitate ori de popularizare contureaza imaginea unui efort coerent de standardizare si uniformizare a sarbatorilor nationale si o atentie deosebita pentru detaliu in efortul de a contribui si pe aceasta cale la constructia national-identitara. Mai mult, evenimentul de la 1 decembrie 1918 a fost construit si perpetuat in imaginarul colectiv cu precizie. Detalii organizatorice, continuturi cadru pentru discursuri, liste oficiale de cantece si poezii destinate a fi prezentate cu aceasta ocazie. Buna desfasurare a festivitatilor este incredintata autoritatilor locale, dar este, in acelasi timp, obiectul actiunii conjugate a ministerelor educatiei nationale si propagandei, a fortelor armate si a celui afacerilor interne precum si a inaltei ierarhii bisericesti, in primul rand a celei ortodoxe. Semnificatia zilei trece de la cea de unire a Transilvaniei si Banatului cu Romania la aceea a unitatii nationale a tuturor romanilor. Sfasierea si rapturile teritoriale ale anului 1940 si anii de razboi sporesc si mai mult semnificatia zilei de 1 decembrie 1918, a carei celebrare se transforma in adevarate manifestari nationale destinate sustinerii idealului reintregirii nationale. 

4. Constructia identitara, notional si simbolic, a zilei de 1 decembrie 1918 a fost intrerupta brusc odata cu sovietizarea statului roman in anii 1945-1948. Dupa un deceniu internationalist marcat de simboluri si sarbatori straine recuperarea vine in contextul cautarii de legitimitate si nevoii de autohtonizare a regimului comunist. Paradoxal, chiar incremenirea neo-stalinista ce paralizeaza orice transformare in interiorul regimului comunist autohton si ii aduce pe liderii comunisti de la Bucuresti in conflict cu cei de la Moscova, este cea care favorizeaza recursul la filonul nationalist si la recuperarea memoriei istorice si locurilor memoriei puternic inradacinate in constiinta publica romaneasca. Recuperarea se face dupa un sablon gradual care urmeaza fidel etapele constructiei istorice a statutului national-unitar modern. Societatea lui Dej si Ceausescu recupereaza, pe temei nationalist istoria, de la revolutia de la 1848 si idealurile acesteia trecand prin momentul istoric al unirii principatelor. Demersul recuperator si reinstaurator atinge apogeul la nivelul anilor 1970-80 ai secolului trecut, cand centenarul proclamarii independentei de stat si aniversarea a 2050 de la faurirea statului dac centralizat vor consfinti aceasta sinteza national-comunista.  

5. 1 decembrie 1918 se impune in acest context drept cea mai acceptabila dintre datele Marii Uniri, singura care nu deschidea drumul catre interpretari ori controverse de natura sa duca la un conflict deschis cu marele vecin de la rasarit. Unirea Basarabiei si Bucovinei cu patria mama raman subiecte enuntate si nu tratate pe deplin in acest efort recuperator subordonat imperativelor intereselor politice ale momentului, iar tratarea academica dar si cadrul efortului educational/scolar a unor subiecte precum primul razboi mondial si Marea Unire sunt disproportionate. In acest context 1 decembrie 1918 devine obiectul unui efort intens de propaganda cu toate componentele subsumate acestui demers intr-un context totalitar. 

Acestea sunt ratiunile finale care explica de ce aceasta data, atat de incarcata de semnificatii si candidat perfect la statutul de loc al memoriei nationale, ajunge sa subsumeze toate celelalte evenimente ale Unirii incorporandu-le pe toate intr-un singur reper simbolic al crearii statului national-unitar, independent si indivizibil roman.
4701 afisari


Steagul Romaniei
Mihaela [anonim], Sâmbătă, 2 decembrie 2017, 15:38
+1/1
Ati observat ca steagul romanesc in reproducerea atasata area dungile colorate pe orizontala nu pe verticala ???
Poate sa explice cineva?
@Mihaela
sfarleaza [utilizator], Sâmbătă, 2 decembrie 2017, 17:40
+1/1
Culorile verticale vin din decretul lui Alexandru Ioan Cuza care a definit drapelul Principalelor Unite. La vremea respectiva erau utilizate amestecat, cand drapelul Moldovei, cand cel al Tarii Romanesti, cand amandoua...
inca 3 comentarii comenteaza