1 € 4,6327 1 USD 3,9431joi 14 dec 2017
Versiune
Mobile

Mi-am facut o casa ca o fuga de Romania - VIDEOreportaj - reteta Paradisului Ciocan. Fa si tu casa ECO din bolovani, chirpici si stuf

de Eugen Istodor Marţi, 21 noiembrie 2017, 17:30
- a A+
Imagine
Eugen Ciocan a ajuns intr-un capat de lume, sastisit de Bucurestiul care fojgaie de trafic si eclectism. Statea in centru, pe la 1 mai si iata-l autoexilat la marginea orasului. E printre ultimele case din Bucuresti. Strada era cu bolovani de rau cand a ajuns el. Bolovanii de rau de pe strada i-a luat si a facut zid din ei. La capatul strazii a descoperit glod lutos si din el a construit partea de sus a casei. “Cam cum isi face pasarea cuib, nu..?”, spune Ciocan. Reportaj despre casa si filosofia de-a locui a lui  Eugen Ciocan, Maitre Photographe de la Belle Epoque. La Fotocabinet.



“Se construieste urat in Romania” 

“Stau si ma intreb: mi-as fi facut casa asta daca nu as fi trait in Romania? Cred ca nu mi-as fi facut asa o casa daca nu traiam in Romania”, spune Eugen Ciocan. Avem o Romanie atat de deficitara la atatea capitole, inclusiv cel estetic. Se contruieste urat in Romania. Mi-am facut o casa, un fel de clopot de sticla, ca o fuga de Romania. Ma rog, e un clopot de frunze, abia vedem cerul de cum a crescut vegetatia in jur.” 



   


Si-a cumparat teren. A vrut sa vada la Muzeul Satului. Cum se face o casa

A vazut lut pe strada. “Am zis sa marim constructia, pentru ca erau doar doua camere, cu acoperis de tabla, de mahala. Primul drum l-am facut la Muzeul Satului. Nu ca as fi vrut sa construiesc etno.”, spune Ciocan. A vrut sa vada ce-a acumulat taranul in secole de arhitectura, ce-au inteles romanii despre locuire. A stat o vara la Muzeu: a vazut imbinari de lemn, pereti valuriti unsi cu pamant sau cum se trateaza inclinatia la un acoperis cu sindrila. Detalii pe care nu ti le spune niciun arhitect. “Le folosesc si acum, fac un ansamblu de bordeie la Comana. Case in pamant. Turistice. Nimeni nu stie sa le faca. Desi romanii isi construiau bordeie.” 

Imagine
Imagine


Ciocan are casa de chirpici in 2017. Uite care-i istoria chirpiciului  

Chirpiciul apare din preistorie. Normal: e pamant. La sfarsitul secolului XVIII si in prima jumatate a celui urmator casa caracteristica Bucurestiului este cea cu pridvor pe coloane de lemn si arcade in acolada. Tipul de constructie e adus in Bucuresti din Prahova si Muscel. Mesterii sau cu targovetii originari din acele zone au adaptat in lemn, chirpici si caramida subtire casele lor boieresti cu cerdac si foisor de tip brancovenesc din zona de origine. Casele cu acest tip de pridvor/cerdac au fost foarte raspandite in Bucurestii secolelor XVIII-XIX si sunt specifice locuintelor simplilor negustori si targoveti, cat si ale orasenilor mai instariti. Casele saracilor din acea perioada erau bordeie construite din barne, sub pamant. 

Micro-istoria locuirii in Romania 

Ciocan a trecut printr-o istorie a locuirii pentru a-si face propria casa. Si a-nvatat de la casele din Muzeul Satului. Casele din Ardeal: Casele durate – un termen care se refera la durata – erau chiar case care sa indure secolele. O filozofie diferita a locuirii in vestul Romaniei. 

Casele din Oltenia: Case care intra intr-un regim de perisabilitate. O filozofie japoneaza a locuirii. Japonezii isi fac case doar pentru 20 de ani. Apoi se darama. Sunt ecologice. Se construiesc apoi altele. Nu se fac betoaniade sa dureze. “Cum a zis Tariceanu la un anumit moment, sa nu mai facem case de pamant, sa facem de beton, ca sa reziste secole. Fusesera niste inundatii. Dar nu se gandea ca apa ia si pamantul si betonul la fel de usor.”, spune Eugen Ciocan. 

Casele din Moldova, Bucovina, Vrancea, inspre Panciu: Case de o anumita poezie, dar sunt perisabile pentru ca sunt pe lemn, pamant, chirpici (lut). 

Cum a citit casele? Nu e specialist, nu a facut constructii, nu e nici arhitect. Are ochi 

“Daca faci arhitectura, te prostesti, nu devii niciun specialist, pentru ca nu treci prin istoria arhitecturii. Eu am trecut prin istorie, pregatindu-ma pentru Facultatea de Film, am studiat arte plastice: pictura, sculptura, arhitectura. Stiu lobii vernaculari de prin Anglia, cum s-au desprins din mainstream-ul de constructii. Cat de cat, aveam experienta, pot percepe un habitaclu, dinauntru, pe-afara.” 

Care sunt semnele perisabilului & durabilului la o casa?    

Cand o faci din piatra masiva, cu rostul foarte mic, cat zidul sa preia toata greutatea, sa taseze, cat sa ramana constructia, e greu de urnit vreme de secole. Multe sunt in Ardeal. Cel putin soclurile sunt din piatra riguros cioplita, foarte puternica, cat sa aiba suprafata de tasare cat mai mare. E munca, sunt bani, spune Ciocan. Cum se face o casa cu stuf si sindrila?



Imagine
 

Cum se face o casa? Saracia materialelor

“Te duci la supermarket. Tie ti se pare bogatie de oferte? "Dar arata-mi mie cine ofera sindrila sau stuf. Doua acopersuri miraculoase, senzationale.” Stuful rezista asa cum a rezistat si la casele din Anglia, de 500 de ani. La 40 de ani se umbla la stuf si se adauga un mic strat, astfel ca devine un pic mai gros. Ciocan a luat stuful din Delta. “Era un taran, spunea, am aproape 90 de ani, fac aproape 10000 de euro pe luna, muncesc 6 ore pe zi ca sa pun stuf. Ii vedeti pe copiii astia de la biliard, unul nu vine la mine sa invete meserie, prefera sa stea acolo sa traga mata de coada, la un suc, sa piarda vremea.” Omul se plangea ca meseria lui se pierde. Desi in Delta s-a dat lege unde se spune ca toate casele trebuie facute cu stuf. 

Casa lui Ciocan. Descriere & ghid practic de locuire   

Casuta de gradina pe care si-a construit-o Ciocan e pur experiment, nu locuieste in ea. A incercat cu chirpici. “Am gasit atat de ieftin niste caramizi de chirpici la niste tarani de la o margine de Bucuresti, incat am zis hai sa ridicam si un etaj.” Casa cu pamant bulgarit: se face maglavaisul de pamant si se arunca intre doua treiaje de lemn care constituie planul peretelui. “L-am facut cu ajutoare, dar atunci nu stiam retete, acum stiu. S-au pierdut retetele pentru ca ele se transmiteau pe cale orala”. Acoperisul e din sindrila, cel mai scump acoperis din lume. “Trebuie an de an sa-i dai o mana de ulei.” 

Ornamentele: arcade, impodobiri discrete.   

“Exista un limbaj al ornamentului care s-a pierdut, de aceea a aparut frica de penibil a omului modern, care nu-si ornamenteaza casa pentru ca i se pare ridicol. Arhitectura asta inseamna: o arta a formelor, nu doar o singura forma, cubul. Bosajele unei fatade antropomorfizeaza aspectul unei case. Cum noi avem sprancene, arcade, si ferestrele trebuie sa aiba o pleoapa, un ancadrament, pentru ca o fereatra este ca un ochi al casei. Cred ca asta ar insemna dimensiunea umanista a arhitecturii, constructii amprentate de formele cu care am fost daruiti.” Usi si geamuri: geamurile casei lui Ciocan sunt din sticla termopan, dar incadrate in lemn. 

Imagine




“Nu ne-au dat banii afara din casa, dar la chestia asta nu am facut rabat.” 

Bani: Casa a fost contruita incet, a existat un cheag de bani la inceput. “Casa a crescut in jurul nostru, ne-am mutat in aceasta casuta de mahala cu doua camera si in doi ani a crescut: am facut scheletul de lemn si peretii, in urmatorul an am inchis cu ferestre.” Arhitectura eco, bio: E destul de eco-friendly. Acum exista si conceptul de casa naturala. “Exista si niste programe, iti dau sa te incalzesti, sa-ti iei din pamant, sa-ti tragi caldura.” Ciocan se incalzeste cu gaze, aveau pe ulita si si-a tras. Materialele izoleaza foarte bine, vara sau iarna. Vara, indiferent ce temperatura este afara, are 25 de grade in interior. 


Niciun pic de beton in curte

“Suntem fara clima, deja cand deschidem poarta catre gradina suntem socati, noi nu avem niciun pic de beton in curte, doar piatra si foarte multa vegetatie.” Iarna: “Am un calcan din caramida cu polistiren, ala e rece. Ceilalti pereti din pamant sunt calzi ca un perete de interior.” Invazia gradinii: S-a lasat salbaticit de natura. Cand a ajuns pe bucata de pamant era acolo o “chelie” de teren. Apoi a umplut-o de plante si a crescut o catedrala vegetala. “Cand bate vantul sunt niste registre de sunete. Pleaca din plopii care simt primii adierea, raspunde ciresul. Poate e exagerat de campenesc ce povestesc, dar cand te apropii de natura, toate lucrurile astea incep sa-ti vorbeasca. Fara misto!”


Imagine


Casa si-a facut-o pe masura lui, dupa capul lui.

 “Am vrut sa construiesc ceva mai apropiat de firesc. Involuntar, declamam ceva cu aceasta casa. Tu esti primul roman care ma filmeaza cu casa asta. M-au filmat francezi, nemti, italieni, romani nu prea au fost curiosi ce e acest fenomen”. Are intr-o camera pardoseala din caramida manuala adusa de la Sighisoara pentru care nu exista distribuitori in Romania. Caramida pleaca in Spania, Italia, Franta. “Romanii prefera sa-si puna gresie, fara aiba habar cat de iradianta este.” Legile interioare ale casei. Fiecare obiect dinauntru e ales din diverse zone, din stiluri diferite. Scaune, fotolii, biblioteca. 

Imagine


Stii de ce sunt diferite? Eu cred ca lumea a explodat. 

E ca finalul din filmul “Zabriskie Point” (regizat de Michelangelo Antonioni – n.r.), explozia pusa pe muzica de Pink Floyd.

   


A fost o mare deflagratie si acum plutesc in jurul nostru fragmente dintr-o lume care ar fi fost mai coerenta pana mai deunazi. Pagini rupte, cate-un picior de scaun, o spita dintr-un Zeppelin, un fragment de tarnacop. In jurul nostru plutesc niste fragmente ale trecutului. Eu am fost fascinat ca poti sa intinzi mana si sa prinzi cate unul, sa le crosetezi apoi in micutul tau locsor in care sa poti sta.” Casa are multe in interior: exista o canapea Louis, tapitata cu o scoarta romaneasca. Sau tot felul de alte colaje si jonctiuni. 

Imagine
Imagine


“Mie imi plac obiectele vechi.   

Nimeni nu si-ar inchipui, de pilda, un hot, ca am lampi de sfarsit de secol XVIII. Probabil ca ar fi cel mai important lucru de furat din casa asta. Dar n-ar sti. Ar cauta televizorul sa-l fure. N-am televizor.” Spune ca n-a dat banii pe un Jeep, ci pe obiecte cu memorie, obiecte care povestesc din alte epoci, care trag dupa ele o poveste. Ii place sa se gandeasca ca, de-a lungul istoriei, lampile au mai fost atinse de alte maini, fotoliul a fost ocupat de alti oameni. 

Nu se teme de fantomele trecutului.   

“Dimpotriva, eu sunt si cu viii si cu mortii. N-am nicio problema. Ma plimbam prin cimitir de mic, apoi m-am plimbat cu iubitele prin cimitire. Mie mi se pare ca Eros si Thanatos chiar vin la pachet.” A intalnit fobia de fantome cand a decorat alte case. Unii oameni refuza un obiect vechi, oricat de pretios ar fi, temandu-se de “alte energii”.  

Imagine


E o obsesie a noului in societate

Eugen Ciocan spune ca el nu o are. Tot ce e nou i se pare marcat de globalizare. “Ma duc in casele oamenilor si pentru ca stiu de pe unde sunt cumparate lucrurile noi, le stiu si pretul, am sentimentul ca intru intr-un depozit, nu intr-o casa de oameni. Am un sentiment staniu, ca si cum ai intra intr-un magazin in care locuieste un om. O casa ar trebui sa se modeleze dupa omul pe care o locuieste, nu sa fie un maldar de noutati, cu codul de bare inca lipit pe dedesubt.” 

Cat i-a luat sa se informeze? In lumea informatiei se merge pe trend.   

“In lumea informatiei, lucrurile importante se duc la fund si sunt acoperite de straturi de deseu informational. E o replica din filmul “Al cincilea element” cu care am sa raspund la intrebarea cat mi-a luat sa fac casa. E scena cu monstrii seculari care trebuiau sa plece pentru ca misiunea lor era doar sa dea parola si cheia. Era o graba mare. Aratarile supra-omenesti raspund: Time is not important. Life is important (Timpul nu e important / Viata e importanta). Cele doua, timpul si viata sunt de speta diferita. Noi am ajuns sa pretuim timpul in dauna vietii. 
E un paradox greu de inteles.”

Imagine


 
“In Romania mi s-a trezit un apetit de a fugi de realitate”   

Modele sunt putine, zice Eugen Ciocan. Cum, in lumea internetului, a cartilor, a statuilor? “Cantitatea mare de informatie, taseaza, baga la fund, ucide esentialul. Prolifereaza exploziv o diversitate naucitoare a lucrurilor, dar modelele, firele rosii se estompeaza si dispar in aceasta aglomerare.” 

Eugen Ciocan s-a cautat pe sine.   

Si-a construit un loc al lui. Si-a luat un teren cu o casuta de mahala si a vrut ceva mai mult. “In Romania mi s-a trezit un apetit de a fugi, de a ma sustrage de realitatea de tip romanesc. Eugen Ciocan practica o fuga de realitate, cu o casa, o citadela, “un dispozitiv prin care s-a mai rupt de Romania si de Bucuresti”. De ce? Pentru ca… “Bucurestiul e un oras impotriva omului” Ii displace orasul. 

Marturiseste ca principala ratare este ca nu a reusit sa paraseasca Bucurestiul. 

Bucurestiul este un oras problematic la toti parametrii. Cei care locuiesc in Bucuresti sunt niste adevarati “connaisseuri”, fiinte superioare altor locuitori de capitale pentru ca reusesc sa se descurce in Bucuresti. “Poate ca acest oras exasperant are si ceva seducator. Dar cel mai suparator este ca Bucurestiul este un oras impotriva bucuriei de a trai. Am facut si un film despre asta: “Bucuresti-City skills for life":

9268 de afisari


Niciun comentariu
comenteaza